Fanii lui U Cluj sunt într-o spirală a timpului. Trăiesc un soi de entuziasm că ceva măreț urmează să se întâmple, amestecat cu senzația aceea apăsătoare că niciodată nu e pentru ei, că vor rata și de data asta.
Suntem într-o săptămână istorică pentru fotbalul clujean. Niciodată U și CFR n-au fost atât de aproape de primul loc cu numai patru etape înainte de final și înaintea unui meci direct.
Am avut două titluri decise între U și CFR în ultima etapă, dar în ambele miza era doar pentru CFR. Am avut altercația lui Cadu cu Bornescu care a dus la rejucarea partidei undeva după finalul campionatului și am avut cazul Valiza. În ambele, echipa feroviară a avut câștig de cauză.
Între timp CFR nu mai e echipă de Champions League, iar U trece printr-un an memorabil. E ca în celebra scenă povestită de Lucescu fotbaliștilor de la Dinamo la sfârșitul anilor 80.
”Suntem două lifturi care merg paralel. Noi (dinamoviștii) suntem pe urcare, ei (steliștii) pe coborâre. Sigur că asta face ca la un moment dat să fim în același loc, la egalitate, și acolo suntem noi acum”, spunea Il Luce, încercând să întărească moralul celor din Ștefan cel Mare.
U trebuie să-și păstreze calmul și să nu dea cu piciorul la tot ce a construit până acum. E la un pas de istorie, e la un pas de cea mai bună performanță a sa din campionat, e la un pas de o Cupă europeană după 52 de ani.
Dar același moment l-a trăit și anul trecut, la penalty-ul lui Nistor cu Craiova, și acum doi ani, la cel al lui Gomes cu Sepsi. Nistor și Gomes, ce ironie! Ambii au trecut pe la CFR… Fără nicio insinuare, doar ca un oftat al destinului.
Dar și Chipciu a fost în Gruia. Și el, la fel ca Nistor, are o revanșă personală de luat. Ambii își pot încheia cariera cu ceva grandios, ceva ce i-ar putea așeza la aceeași masă a plenitudinii cu Mircea Luca sau Zoli Ivansuc. Însă drumul spre istorie trebuie să treacă și prin Gruia. Nu se poate altfel! La fel cum primul titlu al echipei de pe deal a fost câștigat pe Ion Moina. Așa funcționează una din legile vieții. Nu te poți autodepăși dacă nu ți-ai învins propriii demoni.
În 1990 Dinamo ajungea în semifinalele Cupei Cupelor, fiind eliminată cu greu de Anderlecht. În campionat câștiga titlul după 6 ani, iar în Cupă cucerea trofeul în fața marilor rivali din Ghencea după un 6-4 de poveste.
Liftul lui Luce se ridica, în sfârșit, la un etaj superior. Iar printre protagoniștii acelei echipe se afla și un puști de 22 de ani, pe numele său Ioan Ovidiu Săbău, devenit între timp un adevărat Il Luce de Cluj, capabil să răstoarne ierarhiile.
Be First to Comment